Surprizele modernității: De la un Iisus în cătușe, la religii fără orizont


Mai are nevoie societatea de religie? Statisticile se încăpățânează să surprindă aspecte pronunțat negative, fapt care face ca și îngrijorările să fie pe măsură. În aceste condiții, este legitim să ne întrebăm dacă religia mai are un viitor sau, și mai bine zis, dacă religia tradițională mai are șanse să supraviețuiască. Tendințele actuale le dau mari bătăi de cap celor care încearcă să intuiască ce va urma după postmodernism.

Iisus a împărțit pâine cumpărată de la o tonetă. Le-a și cântat discipolilor săi. L-a motivat pe Petru să fie stânca bisericii printr-un discurs ținut într-un bar. Mai târziu, a fost prins de polițiști și încătușat. Acestea sunt doar câteva secvențe transpuse într-un spectacol muzical ce redă ultimele ore ale vieții lui Iisus Christos. Este vorba despre un Christos modern, ducându-și misiunea (într-un registru de melodii pop) în timpuri la fel de moderne, încercând să capteze atenția generației tinere.

Un scenariu ciudat? Nu și pentru scenariștii care sunt chiar încântați de opera lor („The Passion”). „Această țară are nevoie de speranță”, a comentat Tyler Perry, gazda întregii povești difuzate de Fox News, convins fiind că în spatele întregii regii poate fi depistat cu ușurință scopul nobil. „Avem nevoie de ceva pozitiv, avem nevoie de credință, avem nevoie de Dumnezeu, avem nevoie de ceva care să ne ridice. Am fost atât de surprins să găsesc că atât de mulți mileniali nici măcar nu știu povestea lui Iisus Christos, nici măcar nu știu povestea despre înviere…” Iar pentru a o cunoaște se pare că ar avea nevoie de puțină muzică modernă și de un personaj care ar vrea să treacă drept Christos, dar care seamănă mai degrabă cu o vedetă MTV.

Dincolo de poveste

În Statele Unite, tot mai puțini tineri declară că sunt religioși sau că participă la serviciile de închinare. S-ar putea spune că nicio generație nu a trecut printr-o asemenea situație. Din punctul acesta de vedere, Tyler Perry poate avea dreptate. Persoanele cu vârstele cuprinse între 20 și 30 de ani reprezintă mai mult de o treime din așa-numiții „nones”, adică dezafiliații religios. Nu este o noutate faptul că religia nu mai este de mult timp un punct ferm de raportare, iar această stare de fapt relativ nouă îi afectează chiar și pe cei care rămân religioși. Se deschide astfel posibilitatea proliferării unor credințe și practici care nu sunt moștenite pur și simplu, ci sunt alese în mod conștient, comentează The Atlantic pe marginea fenomenului religios actual.

Aceste mutații nu pot rămâne fără urmări. Pe de o parte, religia are rolul de a-i face pe oameni mai fericiți, mai sănătoși și mai angajați din punct de vedere civic, oferind și un suport în fața tragismului vieții de zi cu zi. În consecință, privind spre noua generație detașată de biserici, sinagogi sau moschei, unii sociologi și comentatori nu pot să își reprime întrebările cu privire la viitorul societății omenești. Problema este cu atât mai spinoasă cu cât SUA nu doar că devine mai puțin religioasă, ci și mai diversă religios. Americanii nu sunt singurii care se confruntă cu acest fenomen paradoxal. Oameni de pretutindeni, în special tineri, își schimbă religiile, modificându-și percepțiile cu privire la fenomenul spiritual, dar și practica religioasă.

Faptul că există posibilitatea alegerii poate fi considerat un ajutor în modelarea identității și în dezvoltarea personalității. Există însă și alte implicații care nu pot fi ignorate. Unii se confruntă cu dilema de a rămâne într-o religie care susține dogme cu care nu sunt de acord, dar de care s-au simțit atașați ani de-a rândul. Alții sunt puși în situația de a decide dacă vor să își expună public credința sau dacă pot să o mențină în intimitatea spațiului privat. Alții îmbrățișează un gen de umanism secular care se bazează pe faptul că fiecare persoană poate să își stabilească propriul cod de etică. În plus, persoanele care nu se identifică cu un anumit grup religios nu sunt neapărat nereligioase sau necredincioase. Mulți îmbrățișează un fel de practici religioase și relativ puțini se descriu ca atei sau agnostici. Este adevărat că un număr tot mai mare de tineri se distanțează de instituțiile religioase, dar la fel de adevărat este că o parte semnificativă a tinerilor americani se consideră încă spirituali, în sensul că explorează transcendentul, dar nu în condiții instituționalizate.

Variații și sinuozitate

Nu este exclus ca o parte dintre cei „evadați” să regăsească drumul înapoi la biserică pe măsură ce înaintează în vârstă. Cercetărilesugerează că unii bărbați și femei se reconectează cu religia atunci când încep să treacă prin evenimente majore ale vieții, precum căsătoria sau venirea pe lume a copiilor. Din acest punct de vedere, subiectul încă nu este tranșat.

Ceea ce se poate afirma cu certitudine este că tendințele religioase sunt greu de anticipat. Participarea la biserică poate că este scăzută, dar asta nu spune prea multe despre religiozitatea oamenilor, care este posibil să aibă o formă predominant privată. Anumite culte pot avea servicii de închinare intense și chiar mulți participanți, dar asta spune mai multe despre acele instituții decât despre cei care participă la serviciile respective. Mai mult, sondajele despre religie au limitele lor. Ele depind, de multe ori, de eșantioane mici și de rate scăzute de răspuns și se bazează pe considerentul unui comportament uman care este coerent și consecvent, ceea ce este, totuși, destul de diferit față de realitate.

O viață intensă de spectacol

Deocamdată trebuie să ne împăcăm cu ideea că lumea divertismentului reușește cu brio să modeleze așteptările religioase mai mult decât sunt capabile valorile religioase să modifice percepțiile despre tot ceea ce înseamnă entertainment. „The Passion”, marca Fox News, vine ca un argument în plus în această privință. Pentru unii, spiritualitatea se rezumă la câteva secvențe care pot părea mai comode publicului cu gusturi ceva mai moderne. Chiar și actorul care l-a jucat pe Iisus în noua variantă de musical și-a expus cu fermitate  convingerea: „Noi facem greșeala de a atașa cuvântul «Dumnezeu» la religie.” Din perspectiva actorului, „Cuvântul lui Dumnezeu este mult mai mult decât religia”. Această supoziție ar putea fi considerată în limitele corectitudinii dacă în spatele ei nu s-ar crea, relativ facil, un spațiu pentru orice gen de manifestare spirituală sau pseudoreligioasă. În consecință, nu ar trebui atât de mult să surprindă faptul că Iisus, „un orășean perfect”, după cum apreciază The Atlantic, devine subiectul unei povești care nu are nimic de-a face cu Evangheliile, în speranța că registrul emoțional generat de melodiile cu iz de muzică pop pot servi ca un substitut pentru fervoarea religioasă.

sursa:semneletimpului.ro

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: