Criza finală


 

sursa:https://egwwritings.org/

Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;
Luca 21:25

“Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi” (Evrei 10,37). {9M 11.1}
Ultima criză
Trăim în timpul sfârşitului. Semnele timpului, care se împlinesc cu repeziciune, declară că venirea lui Hristos este aproape. Zilele în care trăim sunt solemne şi importante. Spiritul lui Dumnezeu este retras treptat dar sigur, de pe pământ. Plăgi şi judecăţi cad deja peste dispreţuitorii harului lui Dumnezeu. Nenorocirile de pe uscat şi de pe ape, starea agitată a societăţii, alarmele de război sunt de rău augur. Ele prezic evenimente în curs de apropiere, de cea mai mare însemnătate. {9M 11.2}
Instrumentele răului îşi unesc forţele şi se consolidează. Ele se fortifică pentru ultima şi marea criză. În curând, urmează să aibă loc mari schimbări în lumea noastră, iar mişcările finale vor fi repezi. {9M 11.3}
Starea de lucruri din lume arată că înaintea noastră sunt vremuri tulburi. Ziarele sunt pline de semne cu privire la un conflict teribil în viitorul apropiat. Jafuri îndrăzneţe sunt ceva frecvent. Grevele sunt obişnuite. Hoţii şi omoruri sunt comise pretutindeni. Oameni posedaţi de demoni iau viaţa bărbaţilor, femeilor şi copiilor micuţi. Oamenii au ajuns să fie scoşi din minţi de viciu şi predomină tot felul de rele. {9M 11.4}
Vrăjmaşul a izbutit să sucească dreptatea şi să umple inima oamenilor de dorinţa după câştig egoist. {9M 11.5}
“Dreptatea stă departe; adevărul se poticneşte în piaţă şi fapta cinstită nu se mai dovedeşte” (Is. 59,14, trd. G.G.). În oraşele mari, sunt mulţimi de oameni care trăiesc în sărăcie şi în mizerie, aproape lipsiţi de hrană, adăpost şi îmbrăcăminte, în timp ce în aceleaşi oraşe sunt unii care au mai mult decât le-ar putea dori inima, care trăiesc în îmbelşugare, cheltuindu-şi banii pe case bogat mobilate, pe împodobire personală sau, şi mai rău, pe satisfacerea apetiturilor senzuale, pe băuturi alcoolice, pe tutun şi pe alte lucruri care distrug puterile creierului, descumpănesc mintea şi înjosesc sufletul. Strigătele omenirii flămânde ajung înaintea lui Dumnezeu, în timp ce prin tot felul de opresiuni şi stoarceri, oamenii îngrămădesc averi colosale. {9M 12.1}
Cu o anumită ocazie, pe când eram în New York City, am fost chemată în timpul nopţii să privesc clădirile care se înălţau etaj după etaj către cer. Clădirile acestea erau garantate că sunt sigure contra incendiului şi erau înălţate ca să-i proslăvească pe proprietarii şi constructorii lor. Mai sus şi tot mai sus se înălţau clădirile acestea şi în ele se folosea materialul cel mai scump. Aceia cărora le aparţineau aceste clădiri nu se întrebau: “Cum pot să-L proslăvesc mai bine pe Dumnezeu?” Domnul nu era în gândurile lor. {9M 12.2}
M-am gândit: “O, dacă aceia care investesc în felul acesta mijloacele lor ar putea să-şi vadă umblarea aşa cum o vede Dumnezeu! Ei îngrămădesc clădiri magnifice, dar cât de nebunească înaintea ochilor Cârmuitorului Universului este plănuirea şi născocirea lor. Ei nu studiază cu toate puterile inimii şi minţii cum pot să-L proslăvească pe Dumnezeu. Ei au pierdut din vedere cea dintâi datorie a omului.” {9M 12.3}
În timp ce aceste falnice clădiri se înălţau, proprietarii se bucurau cu mândrie ambiţioasă că aveau bani pentru a-i folosi spre satisfacerea de sine şi în provocarea invidiei vecinilor lor. Mare parte din banii pe care ei îi investeau în felul acesta fuseseră obţinuţi prin stoarcere, prin exploatarea săracilor. Ei au uitat că în cer se ţine un cont al fiecărei tranzacţii de afaceri, fiecare comportare nedreaptă, fiecare act fraudulos e înregistrat acolo. Vine timpul când, în frauda şi insolenţa lor, oamenii vor ajunge la un punct pe care Domnul nu le va mai îngădui să-l treacă şi vor afla că e o limită la îndelunga răbdare a lui Iehova. {9M 12.4}
Scena care mi-a trecut apoi pe dinainte a fost o alarmă de incendiu. Oamenii priveau la clădirile falnice şi presupus sigure contra incendiului şi ziceau: “Ele sunt în perfectă siguranţă”. Dar clădirile acestea erau construite ca şi cum ar fi fost făcute din smoală. Maşinile contra incendiului nu puteau face nimic pentru a opri nimicirea. Pompierii nu erau în stare să folosească maşinile. {9M 13.1}
Sunt instruită că, atunci când vine timpul Domnului, dacă nu au avut loc schimbări în inimile fiinţelor omeneşti, mândre şi ambiţioase, oamenii vor afla că mâna care a fost puternică să mântuiască va fi puternică şi să nimicească. Nici o putere omenească nu poate împiedica mâna lui Dumnezeu. Nici un material nu poate fi folosit la construirea de clădiri care să le ferească de distrugere când vine timpul rânduit al lui Dumnezeu, de a trimite asupra oamenilor răsplătirea pentru dispreţuirea Legii Lui şi pentru ambiţia lor egoistă. {9M 13.2}
Nu sunt mulţi, nici chiar printre educatorii şi bărbaţii de stat, care înţeleg cauzele care stau la baza stării de faţă a societăţii. Cei care ţin frâiele guvernării nu sunt în stare să rezolve problema corupţiei morale, a sărăciei, pauperismului şi a creşterii criminalităţii. Ei se luptă în zadar să aşeze operaţiunile de afaceri pe o bază mai sigură. Dacă oamenii ar lua seama la învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu, ei ar afla o soluţie pentru problemele care-i uluiesc. {9M 13.3}
Scripturile descriu starea lumii exact înainte de a doua venire a lui Hristos. Despre oamenii care îşi adună bogăţii mari prin jaf şi exploatare, este scris: “V-aţi strâns comori în zilele din urmă. Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor. Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel. Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea” (Iacov 5,3-6). {9M 13.4}
Dar cine citeşte avertismentele date de semnele timpului, care se împlinesc cu repeziciune? Ce impresie s-a făcut asupra celor lumeşti? Ce schimbare e văzută în atitudinea lor? Nu mai mult decât era văzută în atitudinea locuitorilor lumii pe timpul lui Noe. Absorbiţi în treburi lumeşti şi în plăceri, antediluvienii “n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi” (Mat. 24,39). Ei au avut avertismente trimise din cer, dar au refuzat să asculte. Şi astăzi lumea, cu totul nepăsătoare faţă de glasul de avertizare al lui Dumnezeu, se grăbeşte spre ruină veşnică. {9M 14.1}
Lumea e agitată de duhul războiului. Profeţia capitolului al unsprezecelea din Daniel aproape a ajuns la completa împlinire. În curând, vor avea loc scenele de necaz despre care se vorbeşte în profeţie. {9M 14.2}
“Iată Domnul, deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţă şi risipeşte locuitorii,… ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic! De aceea mănâncă blestemul ţara, şi sufăr locuitorii ei… A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfârşit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria arfei” (Is. 24,1-8). {9M 14.3}
“Vai ce zi! Ce zi! Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic… S-au uscat seminţele sub bulgări, grânarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura! Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au păşune; chiar şi turmele de oi suferă! Via este prăpădită, smochinul este veştejit, rodiul, finicul, mărul, toţi pomii de pe câmp s-au uscat… Şi s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!” (Ioel 1,15-8.12). {9M 15.1}
“Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiţei, şi strigătele de război. Se vesteşte dărâmare peste dărâmare, căci toată ţara este pustiită” (Ier. 4,19.20). {9M 15.2}
“Mă uit la pământ şi iată că este pustiu şi gol, mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit! Mă uit la munţi, şi iată că sunt zguduiţi şi toate dealurile se clatină! Mă uit şi iată că nu este nici un om, şi toate păsările cerurilor au fugit! Mă uit şi iată Carmelul (locul cel rodnic) este un pustiu, şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului şi înaintea mâniei Lui aprinse” (Vers. 23-26). {9M 15.3}
“Vai, căci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea. Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea” (Ier. 30,7). {9M 15.4}
Nu toţi din lumea aceasta s-au dat de partea vrăjmaşului împotriva lui Dumnezeu. Nu toţi au devenit trădători. Sunt câţiva credincioşi care sunt sinceri faţă de Dumnezeu, deoarece Ioan scrie: “Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apoc. 14,12). În curând, bătălia va fi dată cu furie între cei care-I servesc lui Dumnezeu şi cei care nu-I servesc. În curând, tot ce poate fi zguduit va fi zguduit, pentru ca acelea ce nu pot fi zguduite să stea. {9M 15.5}
Satana e un sârguincios cercetător al Bibliei. El ştie că timpul lui este scurt şi caută ca la orice punct să dejoace lucrarea Domnului pe acest pământ. E cu neputinţă să se dea vreo idee cu privire la experienţa poporului lui Dumnezeu, care va fi în viaţă pe acest pământ când slava cerească şi o repetare a persecuţiilor trecutului sunt contopite. Ei vor umbla în lumina care porneşte de la tronul lui Dumnezeu. Prin mijlocirea îngerilor va fi o neîntreruptă comunicare între cer şi pământ. Şi Satana, înconjurat de îngerii răi, şi pretinzând că e Dumnezeu, va săvârşi minuni de tot felul, pentru a înşela, dacă e cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Poporul lui Dumnezeu nu-şi va afla siguranţa în săvârşirea de miracole, deoarece Satana va contraface miracolele care vor fi săvârşite. Poporul lui Dumnezeu, încercat şi verificat, îşi va afla puterea în semnul despre care se vorbeşte în Exod 31,12-18. Ei trebuie să-şi fixeze poziţia pe cuvântul viu: “Stă scris”. Aceasta e unica temelie pe care pot sta în siguranţă. Aceia care au rupt legământul lor cu Dumnezeu vor fi în ziua aceea fără Dumnezeu şi fără de nădejde. {9M 16.1}
Închinătorii lui Dumnezeu se vor distinge în special prin respectul lor pentru porunca a patra, întrucât acesta este semnul puterii creatoare a lui Dumnezeu şi mărturia faţă de cerinţa Lui în ceea ce priveşte respectul şi onoarea omului. Nelegiuiţii se vor distinge prin eforturile lor de a dărâma memorialul lui Dumnezeu şi a înălţa instituţia Romei. În rezultatul conflictului, toată creştinătatea va fi împărţită în două mari categorii: cei care ţin poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus şi cei care se închină fiarei şi chipului ei şi primesc semnul ei. Deşi biserica şi statul îşi vor uni puterea pentru a-i constrânge pe toţi “mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi”, să primească semnul fiarei, cu toate acestea, poporul lui Dumnezeu nu-l va primi (Apoc. 3,16). Profetul de pe Patmos îi priveşte pe “biruitorii fiarei , ai chipului ei şi ai numărului numelui ei care stăteau pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână” şi cântau cântarea lui Moise şi a Mielului. (Apoc. 15,2). {9M 16.2}
Încercări şi punere la probă înspăimântătoare îl aşteaptă pe poporul lui Dumnezeu. Spiritul războiului agită naţiunile de la un capăt la altul al pământului. Dar în mijlocul timpului de necaz care vine — un timp de necaz aşa cum n-a mai fost de când sunt neamurile — poporul ales al lui Dumnezeu va sta neclintit. Satana şi oastea lui nu pot să-i nimicească, deoarece îngerii care excelează prin tărie îi vor ocroti. {9M 17.1}
***** {9M 17.2}
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s